Fie că este vorba de aleile șerpuitoare sau bazarul colorat și aglomerat din Medina, curțile pitorești ascunse pe străduțele înguste, mâncarea delicioasă sau sucurile de fructe proaspăt stoarse, arhitectura uimitoare sau oazele cu vegetație luxuriantă unde să-ți tragi sufletul și să îți încarci bateriile, palatele somptuoase sau monumentele istorice – Orașul Roșu are câte ceva pentru fiecare.

Grădinile Majorelle – Marrakech

Așa cum îți spuneam în articolul trecut, Marrakech are un ritm propriu, halucinant, care poate părea copleșitor și intimidant la început. Ai răbdare, alătură-te mulțimii și savurează noutatea!!!

După ce ne-am dezmeticit un pic am pornit și noi la explorat – la pas, cum îi stă bine turistului aflat la prima vizită. Suntem matinali chiar și în vacanțe așa că, imediat după micul dejun, ne îndreptăm către piață. Străduțele înghesuite și aglomerate de cu o seară înainte sunt acum liniștite, parcă suntem în alt loc – deci oamenii se mai odihnesc și pe aici!

Magazinele din souk nu s-au deschis toate, și pe aici lumea pare adormită… Cei care s-au trezit deja își aranjează marfa cu meticulozitate sau își savurează ceaiul în fața prăvăliei fără să acorde prea multă atenție turiștilor matinali – nu suntem singurii!

Dimineața, dar nu numai, aroma ceaiului de mentă răzbate de prin toate colțurile iar localnicii transformă acest ritual matinal într-un veritabil spectacol pentru necunoscători – este servit din ceainice frumos decorate și turnat în pahare mici de sticlă de la o înălțime de până la 60 de centimetri, ceea ce conferă băuturii un aspect spumos.

Spunem PASS deocamdată, doar ce ne-am băut cafeaua care – by the way – nu a fost pe placul nostru nicăieri în Maroc. În zilele următoare licoarea dulce-mentolată va deveni preferata soțului, mai ales după mesele copioase – ar fi mers de minune un pahar de vin dar alcolul este o raritate în restaurantele din Marrakech iar atunci când îl găsești, prețul îți cam taie pofta… Mărturisesc că pe mine ceaiul marocan nu m-a dat pe spate în schimb sucul de rodie l-am găsit DIVIN!!!

Djemma El Fna este sufletul orașului, centrul cultural al Marrakech-ului despre care vei citi în orice ghid turistic al Marocului, o piață imensă cu un decor eclectic situat în centrul vechi al Orasului Roșu. Un loc magic și ireal, intimidant și copleșitor deopotrivă.

Ne-a surprins cu atmosfera relativ calmă de la primele ore ale dimineții – nici nu ai fi crezut că abia ne-am croit drum pe aici în după-amiaza sosirii. Pe timpul zilei este locul unde poți savura liniștit un ceai de mentă sau un suc de fructe, să observi localnicii care își fac cumpărăturile zilnice sau să-ți faci plinul de curmale și migdale de la tonetele cu mirodenii.

Imediat ce se lasă seara, locul se transformă sub ochii tăi, se umple de viață iar ritmul devine cel despre care toată lumea vorbește dar pentru care nu vei fi niciodată pe deplin pregătit. În locul tonetelor cu mirodenii se instalează adevărate restaurante mobile, carnea începe să sfârâie pe grătare iar fumul încărcat de arome învăluie totul într-o aură de mister. Comercianții devin gălăgioși și insistenți, fiecare încercând să te așeze la masa lui prin diferite metode.

Își fac apariția tot felul de personaje – acrobați, îmblânzitori de șerpi, vânzători de apă, muzicanți și ghicitoare în palmă, dansatori și tatuatoare cu henna – un amestec imposibil de închipuit sau redat în cuvinte.

Dacă nu te simți confortabil în „mijlocul acțiunii“ sau ai obosit pur și simplu să negociezi până și pentru cină, există varianta de a te retrage la unul dintre restaurantele din jurul pieței și să observi totul de sus – panorama este una desprinsă parcă din 1001 de nopți.Noi am ales Cafe Argana, un loc tare drăguț și mai tot timpul plin de turiști care, ghici ce? – are meniu și în limba română!!! Prețurile sunt decente iar mâncarea DELICIOASĂ!!!

Moscheea Koutoubia este un alt obiectiv pe care nu trebuie să îl ratezi dacă ești în zonă – nici nu prea ai avea cum. Este o construcție impresionantă atât prin arhitectura sa deosebită cât și prin mărime. Minaretul acesteia măsoară în jur de 70 de metri fiind cea mai înaltă clădire a orașului așadar ușor de văzut din aproape orice punct.

Din păcate, dacă nu ești musulman, nu ai acces în interior dar asta nu înseamnă că nu o poți privi și fotografia din toate unghiurile din exterior – este unul dintre cele mai apreciate locuri printre pasionații de fotografie.

După ce ne-am tot învărtit în jurul ei și am admirat-o de aproape am trecut în parcul de vis-a-vis pentru altă sesiune foto pe aleile umbrite de portocali, spațiu pe care a trebuit să-l împărțim cu alte câteva zeci de turiști – niciodată nu scapi cu adevărat de înghesuială în Marrakech.

În apropierea cartierului evreiesc, la mică distanță de moscheea Koutoubia, am vizitat unul dintre cele mai impresionante obiective turistice ale orașului – Bahia Palace. Bahia în limba arabă înseamnă cel frumos sau strălucitor, iar numele descrie tocmai bine acest palat construit la sfârșitul secolului XIX. A fost ridicat pentru Ba Ahmed ben Moussa Said Hmad, marele vizir al sultanului, iar arhitectura sa înglobează perfect esența stilurilor islamic și marocan. Clădirea era folosită și pe post de harem, de aceea are o grădină interioară către care aveau deschidere toate odăile amantelor vizirului.

Pe lăngă mozaicurile colorate în nuanțe predominante de alb, verde și albastru în egală măsură m-a fascinat și grădina din interiorul complexului.

După vreo două ore de relaxare și încântare petrecute aici plecăm mai departe către Mormintele Dinastiei Saadine situate în imediata apropiere, plătesc cei 70 MAD biletul de acces – doar eu, soțul decide că mă va aștepta afară – traversez un fel de pasaj secret care nu sugerează existența vreunui monument de mare interes și ajung într-un soi de curte interioară. Descopăr cu stupoare că ora prânzului ( sau aproape ) este cel mai nepotrivit moment pentru a vizita mormintele – zeci de turiști formau o coadă de-a dreptul descurajantă la intrare. Decid instantaneu că voi renunța – poate data viitoare… – și-l felicit în gând pe mai bine inspiratul meu soț care mă aștepta pe o băncuță la umbră.

Traversăm și ne oprim la cafeneaua din colțul străzii – Cafe Zeitoun – pentru o cafea care se dovedește într-adevăr mai bună decât cele băute la hotel sau prin alte părți. Profităm de wifi-ul gratis pentru a ne lăuda pe rețelele de socializare cu ultimele fotografii și plecăm mai departe spre Grădinile Majorelle – o plimbare de vreo jumătate de oră, spune GPS-ul.

Până la destinație însă, facem un scurt popas la Ensemble Artisanal situat vis-a-vis de Cyber Park, nu pentru că am fi știut de existența acestui loc sau pentru că ne-am fi planificat vizita in prealabil – intrarea frumos decorată cu mozaic colorat ne-a atras atenția iar obiectele artizanale sunt întotdeauna o încantare.

Complexul oferă o imagine de ansamblu asupra diversității meșteșugurilor și a pieselor de artizanat specifice Marocului iar prețul afișat la vedere te ajută să-ți faci o idee asupra valorii reale a lucrurilor înainte de a te decide să cumperi ceva din Souk-ul din Medina – acolo, oricât de bune ar fi abilitățile tale de negociere, poți fi sigur că vei plăti cel puțin cu 20% mai mult.

În cadrul complexului sunt magazine și ateliere artizanale care etalează mărfuri din cele mai variate: sculpturi în lemn, obiecte de ceramică, bijuterii, încălțăminte și tot soiul de articole din piele, covoare și diverse țesături, haine tradiționale și instrumente muzicale, mirodenii, pietre parfumate și multe, multe altele.

Pe lângă faptul că aici te poți bucura de shopping într-o atmosferă relaxată – comercianții nu te asaltează de la intrare așa cum se întamplă în Souk – ai ocazia să observi și meșteșugarii la lucru.

În curtea interioară există și o cafenea micuță care oferă o varietate de băuturi răcoritoare, ceai sau cafea, dar și gustări calde, omletă, mai multe feluri de carne și cârnați pe grătar și, bineînțeles, nelipsita tajine.

Aici ne-am oprit și noi pentru prânz și-ți pot confirma că mâncarea este la fel de gustoasă ca mai peste tot în Maroc iar prețurile sunt foarte mici – pentru o tajine vegetariană și una de vită, un mix grill, două ceaiuri și un fresh de portocale am plătit mai puțin de 20 euro.

Cu sufletul încărcat de frumusețea obiectelor lucrate manual și cu burta plină de bunătățile culinare tradiționale, plecăm spre Grădinile Majorelle pentru că, nu-i asa? – nici un sejur în Marrakech nu ar fi complet fără a vizita acest micuț colț de Rai!!!

Superbele grădini sunt printre puținele obiective turistice ale Orașului Roșu care nu se găsesc în interiorul Medinei ci în afara ecesteia, în cartierul Gueliz.

Pictorul francez Jacques Majorelle, stabilit în Maroc, a început să construiască această grădină de poveste în 1919. Până în anii ’30, pictorul a tot adăugat la colecția sa de plante, pentru a acoperi complet cele aproape 5 ha. Astfel, se pot vedea aici tot felul de palmieri, cactuși, agave și bambuși. Liniștea e străbătută de cântecul păsărilor care s-au stabilit aici. Un mic bazin acoperit de nuferi este un alt element de atracție pentru vizitatori. O clădire în stil Art Deco, fostul atelier al pictorului, adăpostește acum un muzeu de artă berberă – pe care noi nu l-am vizitat însă.

E imposibil să nu te “loveasca” culorile tari, foarte tari – care se combină totuși în mod elegant cu verdele vegetației… Albastrul electric și galbenul intens domină intreaga grădină… din când în când, combinația aceasta violentă trebuie să facă anumite concesiuni cărămiziului atât de dominant în Marrakech.

Vreo două ore ne plimbăm și ne fotografiem pe aleile umbrite de vegetația luxuriantă, suficient pentru a ne reîncărca bateriile înaintea explorării ( așa cum se cuvine de data asta ) a Souk-ului.

În ziua următoare am vizitat și Grădinile Menara care însă nu m-au impresionat la fel de mult.

Situat la aproape 3 kilometri de Medina ( și aici tot pe jos am venit ) parcul ocupă o suprafață generoasă de câteva zeci de hectare iar aleile sale secundare șerpuiesc printre sute de măslini.

Aleea principală te conduce de la intrare direct către bazinul central și pavilion – un fost palat din epoca Saadină. Interesantă este alinierea perfectă a acestuia cu silueta moscheii Koutoubia pe care o poți admira în toată splendoarea sa chiar și de la distanța asta.

Bazinul central măsoară aproximativ 200 metri în lungime și 150 lățime. Din apele noroiase își ițesc căpșorul o sumedenie de crapi care se hrănesc cu pâinea proaspătă oferită cu generozitate de vizitatori.

Nu am întâlnit prea mulți turiști pe aici, locul fiind unul frecventat cu precădere de localnici. Dacă tot te afli prin zonă ai putea să-i acorzi o șansă!

Și iată-ne aproape de sfârșitul primei noastre zile în Marrakech, extenuați dar impresionați. Aplicația care măsoară pașii ne spune că am parcurs mai bine de 10 kilometri astăzi iar picioarele noastre nu o contrazic. Cu toate astea drumul de întoarcere îl parcurgem tot pe jos .

După cina copioasă savurată pe terasa de la etajul 2 a Cafe Argana ne croim drum prin mulțimea zgomotoasă din piață și ne îndreptăm spre Riad. Avem două opțiuni pentru a ajunge – una ușor ocolitoare care ne duce direct in zona riadurilor și una directă ( dar nu neapărat și cea mai scurtă ) care traversează souk-ul.

Acum este momentul să vedem faimosul bazar în toată splendoarea lui așa că nu stăm prea mult pe gânduri și alegem a doua variantă.

Souk – ul este practic un imens bazar acoperit, un labirint de alei înguste mărginite de sute de magazine care vând tot soiul de mărfuri. Dacă nu stai prea bine la capitolul orientare te vei rătăci cu siguranță – noi am pățit-o…DIN NOU!!!

Deja am înțeles că starea care descrie cel mai bine turistul în Marrakech este …pierdut și confuz. Face parte din aventură!!! Nu ne mai speriem noi așa ușor acum!!!

Dacă ești pasionat de shopping și te pricepi la negociere aici este locul potrivit pentru tine.

În toată aglomerația asta care te dezorientează există totuși o ordine – magazinele sunt grupate în secțiuni diferite în funcție de tipul de bunuri pe care le comercializează: zona covoarelor și a textilelor, a obiectelor decorative, a bijuteriilor ș.a.m.d.

Niciodată nu am mai vazut atât de multe lucruri înghesuite într-un singur spațiu! Paleta cromatică este uimitoare iar aroma mirodeniilor și a pietrelor aromatice în amestec cu cel al obiectelor din piele te amețește la propriu.

Nu sunt o persoană interesată în mod deosebit de cumpărături, nici acasă nici în vacanțe, așa că nu mă pot lăuda cu cine știe ce achiziții. Singurele lucruri cu care mă întorc din călătorii sunt clasicii magneți de frigider și cel mult câteva eșarfe. Iar dacă mai adaug și faptul că urăsc negocierile o să îți dai seama că nu am cumpărat absolut nimic din ceea ce nu avea un preț afișat.

Pasionat de shopping sau nu, souk-ul este cu siguranță un must see, o experianță culturală unică și cel mai potrivit loc pentru a-ți exersa sau perfecționa abilitățile de negociere.

Impresii la final de zi – Marrakech-ul mi-a demonstrat într-o singură zi că dincolo de haosul pieței Djemma El Fna este un oraș de-a dreptul fascinant,cu arhitectură minunată și mâncare DELICIOASĂ, o combinație de nou și vechi, o lume altfel pe care e musai să o descoperi singur.

Marrakech – una dintre aceste patru capitale imperiale ale Marocului – este un oraș mare, zgomotos, aglomerat, haotic, poluat și pe alocuri murdar și urât mirositor.Aceasta este impresia inițială pe care mi-a lăsat-o cea mai căutată și apreciată destinație turistică din nordul Africii.

Țineți cont de faptul că noi aveam „încălzirea“ făcută în nordul țării – 2 zile în Tanger și o zi în frumosul oraș albastru Chefchaouen. Spun NOI pentru că am trăit această aventură alături de soțul din dotare ❤!

Unde mai pui că am plecat și foarte documentată ( credeam eu ) – am achiziționat biletele de avion undeva pe la jumătatea lunii Martie așa că am avut la dispoziție mai bine de jumătate de an să caut informații și să-mi pregătesc un traseu pentru cele 9 zile pe care urma să le petrecem în Regat.Dar cum socoteala de acasă nu se potrivește cu aia din târg…..

NIMIC, dar absolut NIMIC, nu m-ar fi putut pregăti pentru ritmul frenetic al vieții din Marrakech, pentru decorul eclectic al faimoasei piețe Djemma El Fna, pentru nebunia din Souk, pentru labirintul de neînțeles al Medinei, pentru gălăgia perpetuă și pentru traficul haotic care pare că nu respectă nici o regulă de circulație.Toate articolele citite, toate informațiile notate scrupulos în agendă – totul părea atât de mic și neînsemnat, atât de departe de realitatea halucinantă a celui mai agitat oraș din Maroc.

Am ajuns în Marrakech cu trenul din Casablanca după o călătorie de aproape 3 ore și conform unui orar surprinzător de exact ( pentru noi, turiștii români obișnuiți cu orele de întârziere ale CFR 😕 ). Am călătorit la clasa II că deh, noi preferăm vacanțele DIY și LOW BUDGET 😁. Chiar și așa, condițiile sunt bune comparativ cu ceea ce găsește turistul străin în trenurile noastre. Am plătit 130 MAD (aproximativ 13€ ) de persoană iar pe la ora 15.00 eram în gara din Marrakech, o clădire modernă și cochetă, ca mai toate gările din principalele orașe marocane.

Ne place să călătorim light astfel încât să avem mai multă libertate de mișcare fără a duce grija bagajelor voluminoase. Și de această dată ne-am îngrămădit avuția într-o singură valiză ( 55*40*20 ), ceea ce a făcut ca frecventele noastre deplasări cu trenul sau bus-ul dintr-un oraș în altul să nu fie o corvoadă.

Imediat ce pășești în afara gării te întâmpină grăbiți si insistenți o sumedenie de taximetriști care te intreabă la unison – „madame, taxi?”. Le răspund îngămfată „no, merci!” deoarece știam că există o conexiune cu piața centrală asigurată de un bus local – ți-am spus doar ca m-am documentat în avans! Ceea ce nu știam era de unde naiba ar trebui să iau autobuzul ăsta? – așa că mă îndrept grăbită către primul ofițer de poliție întâlnit în fața gării pentru a cere indicații.

Te sfătuiesc să apelezi cu încredere la ei, sunt amabili și săritori și chiar dacă nu toți vorbesc limba engleză ( cei mai mulți îți vor răspunde în franceză ) vă veți înțelege cumva.

După ce ne-am lămurit că trebuie să traversăm două străzi și imediat dupa Royal Theatre vom găsi și stația de autobuz, îi mulțumim frumos domnului în uniformă, bucuroși, nevoie mare, că am scăpat de negocierile aprige cu un alt taximetrist hotărât să jupoaie turistul neștiutor. ( după trei zile în Maroc ne-am convins că abilitățile noastre de negociere sunt extrem de limitate )

Urcăm în autobuz ( parcă era numărul 5 ), plătim direct șoferului 4 MAD de persoană, ne ciondănim puțin pe drum pentru că nu cădem de acord asupra locului în care ar trebui să coborâm, ne decidem în cele din urma asupra stației de la moscheea Koutubia, coborâm și….rămânem blocați!

Zeci, dacă nu chiar sute de oameni se deplasau în toate direcțiile în același timp ( și spațiu ) cu tot atât de multe biciclete, motociclete, trăsuri și atelaje de tot felul trase fie de oameni, fie de măgari.

Ne încumetăm să traversăm – doar e verde!. Maaare greșeală! Am aflat atunci că roșul semaforului îi oprește doar pe cei cu mașinile, cei cu biciclete, cai sau scutere trec nestingheriți. Ne luăm după mulțime, traversăm cu ochii în patru, cu inima în dinți și cu speranța că ne vor ocoli și pe noi cum vedem că fac cu localnicii muuult mai degajați și familiarizați cu haosul de pe șosele.

Am ajuns în faimoasa piață Djemma El Fna, putem să respirăm ușurați!( credem noi )

Aici – alt șoc!!! Zeci de tarabe cu fructe și mirodenii, dansatori și muzicanți cu tot felul de instrumente muzicale pe care le foloseau concomitent și la mică distanță unul de celălalt, ( evident fiecare avea o partitură diferită ), îmblânzitori de șerpi care te chemau pentru o fotografie WOWW, vânzători de tot soiul de mărfuri care incearcă insistent să-ți vândă câte ceva, femei care te invită în atelierul improvizat ( un scaun sub o umbrelă ) pentru a-ți împodobi mâinile cu desene complicate realizate cu hena…o mare de oameni care vorbește parcă în același timp și la fel de tare.

Ne croim cu greu drum prin mulțimea în continuă mișcare ( valiza ne mai trebuia nouă acum! ) și ajungem cu chiu, cu vai, în capătul pieței. Deja nu ne mai putem orienta și nu avem nici cea mai mică idee cam pe unde, prin Medina, este Riadul la care urmează să ne cazăm. Înaintăm orbește și…ce să vezi – am nimerit în Souk ( bazar ).Cel puțin acum ne-am pierdut într-un labirint colorat și incarcat de arome care ne amețesc!!! Hai că începe să-mi placă!!!

Nu e timp de zăbovit cu privirea, soțul e deja enervat de toată aglomerația asta așa că ne continuăm înaintarea până la intrarea în Medina ( orașul vechi ). Adresa pe GPS și de acum lucrurile ar trebui să meargă ca unse.

HA!!! Socoteala de acasă…. Google maps sau maps.me nu se descurcă mereu în interiorul Medinelor, străduțele labirintice le dau și lor ceva bătăi de…soft. Și uite așa ne învârtim aproape două ore cu bagajul la purtător, regăsindu-ne de mai multe ori în același punct, încercând să ignorăm marocanii ”binevoitori” care se ofereau cu insistență să ne conducă la destinație ( ca mai apoi să ne stoarcă de bani ) și lipindu-ne de ziduri la fiecare 30 de secunde pentru a nu fi călcați de scuterele care trec în viteză pe străduțele înguste.

Tensiunea crește iar șansele să găsim Riadul scad pe măsură ce ne dăm seama că ne învârtim în cerc.Zăresc un tânăr care pare mai de Doamne Ajută și cer indicații iar spre surprinderea noastră se oferă să ne însoțească.Slavă Domnului că am ajuns, nici măcar nu eram prea departe!!! Imbârligate sunt străzile Medinei!!!

Dacă ai citit și tu că NIMIC, dar absolut NIMIC nu este gratis în Marrakech, poate o să ți cont de asta când ajungi pe acolo.

Ce, credeai că tinerelul ne-a condus la locul de cazare din pură amabilitate? La ușa hotelului a trebuit să ne târguim asupra prețului pe care trebuie să îl plătim pentru serviciu – am reușit să ne eschivăm după doar 20 MAD deși ni se cerea absurda sumă de 100.

Ce să zic – primul contact cu agitatul Marrakech nu ne-a lăsat o impresie prea plăcută!

Dacă plănuiești o vacanță în Orașul Roșu îți recomand cu tărie să alegi un riad în interiorul Medinei ( chiar dacă, cel mai probabil, și tu te vei rătăci ca noi și îl vei găsi ceva mai greu…). Riadurile sunt case tradiționale marocane recondiționate și transformate în spații de cazare pentru turiști, păstrând totuși farmecul și decorul autentic, adevărate oaze de liniște și relaxare în care să-ți limpezești mintea la un pahar de ceai de mentă pe terasa de pe acoperiș.

Cu ceai și cafea ne-au întâmpinat și cei de la Riad Bab Lakhmiss, un loc minunat cu oameni extraordinari, foarte amabili și atenți la nevoile oaspeților, un spațiu de cazare decent pe care l-am rezervat pe booking.ro și pentru care am plătit 180 euro pentru 5 nopți cu mic dejun inclus – mic dejun pe care l-am savurat zilnic pe terasa de pe acoperiș, cum altfel?

Ți-am spus deja că sunt foarte atenți cu oaspeții lor nu? Și fiindcă au înțeles cât suntem de pierduți în spațiul orașului vechi, ne-au înmânat o hartă a Medinei pe care au trasat în culori diferite principalele trasee de la|către Riad – poate așa nu ne mai rătăcim și reușim să ne destindem și să ne bucurăm de ceea ce are de oferit acest oraș vibrant.

Și ne-am destins, și am tot ieșit la colindat și explorat în zilele următoare din ce în ce mai încrezători și mai curioși, deja familiarizați cu ritmul alert al locului. Și am înțeles că oamenii ăștia trăiesc așa de sute de ani, încremeniți în timp, că tocmai asta este frumusețea și unicitatea acestui loc, că nu trebuie să îi judecăm ci doar să îi observăm și să îi acceptăm așa cum ni se înfățișează – în definitiv, nu ne-a invitat nimeni pe la ei, ne-am dus de capul nostru, de curioși!

Am înțeles că doar mergând în aceeași direcție și în același ritm cu ei, nicidecum împotrivindu-ne, vom putea să descoperim cealaltă față a Marrakech-ului – un Marrakech de o frumusețe aparte, încărcat de istorie, fascinant și misterios, un Marrakech care se arată doar turistului răbdător care nu dă înapoi după șocul primului contact.

Și l-am descoperit,și ne-a plăcut, și ne-am lăsat cuceriți, și am decis că vom reveni…

În articolele următoare îți voi povesti ce am mai făcut și ce am mai văzut în zilele pe care le-am petrecut în această destinație magică și cum am ajuns să iubim locul ăsta așa că…rămâi prin zonă!